CiocanCT

coexistenţã a fãcut deseori ca teoriile fiecãreia dintre ele - teorii admise în interiorul acestora - sã fie cu grijã enunţate şi, de multe ori, chiar revizuite şi restructurate numai pentru a nu lãsa loc interpretãrilor ulterioare ce ar putea fi formulate de celelalte douã paradigme.
Este de prisos sã întãrim aici faptul cã tot mai numeroşi adepţi ai filosofiei şi ai ştiinţelor aşteaptã astãzi ieşirea la rampã a unor teologi întãriţi în credinţã şi oarecum erudiţi în tradiţia patristicã şi eclezialã interconfesionalã pentru realizarea unui dialog onest şi constructiv cu ştiinţa actualã. Nevoia unui asemenea dialog nu mai este astfel doar un deziderat al misionarismului creştin de care adevãrata Bisericã a lui Hristos, sãditã în lume pentru a o sluji şi pentru a-i rãspunde printr-o formulare divinã, revelatã, problematicii sale diverse; ea este tot mai acut resimţitã şi din partea cercetãtorilor sinceri şi conştienţi cã, în contextul actual, orice teorie coerentã şi fundamental stabilã poate fi o posibilã epifanie pentru umanitate în perspectiva dezvoltãrii ei. Aşa se înţeleg provocãrile infinite şi încercãrile multiple de stabilire a unor coordonate ale acestui dialog între ştiinţã, filozofie şi teologie, dialog din care sunt precis trasate reperele primelor douã, iar de cele teologico-patristice sunt doar conştienţi cã trebuie sã existe în mod cert, fãrã însã a exista la nivel discursiv un corelativ al tuturor acestor repere. Ne revine nouã, tuturor teologilor înclinaţi spre cercetare şi deschişi spre dialog interdisciplinar sã ne asumãm rolul de partener în acest dialog. Mã întreba la un moment dat un student cum vãd eu acest dialog, la ce nivel: interpersonal - de la teolog la un astrofizician sau matematician; intercultural - între Bisericã şi reprezentanţii consacraţi ai anumitor ştiinţe implicate de acest dialog sau transdisciplinar - între delegaţi ai tuturor bisericilor şi religiilor actuale şi reprezentanţii recunoscuţi ai ştiinţelor moderne? Rãspunsul posibil deocamdatã nu poate fi decât primul, chiar dacã intenţia idealã s-ar îndrepta spre celelalte douã nivele, superioare şi de impact. Totuşi, aşa cum spunea critic un jurnalist la un moment dat, pânã nu vom avea o opinie clar formulatã despre ceea ce urmeazã sã spunem (altfel, dacã în propria gândire existã contradicţii, goluri, idei incoerente sau atitudini inconsecvente; trebuie mai întâi sã porţi un dialog cu tine însuţi, pentru a le rezolva şi a deveni coerent), iar aceastã opinie sã îţi aparţinã în totalitate (dacã te prezinţi la dialog susţinând opinia altcuiva, prezenţa ta acolo devine inutilã, deoarece nu aduce nimic nou) nu ne vom putea constitui ca parteneri ai acestui dialog şi vom duce la eşuarea încrederii pe care actualmente o are via theologica din partea celorlalţi participanţi la aceste discuţii interdisciplinare.